PROBIOTIC, PREBIOTIC, SINBIOTIC ȘI POSTBIOTIC – ISTORIC
PRObiotice, 1960
Pentru rezolvarea problemelor asociate disbiozei, au apărut pentru prima dată probioticele. Ideea a fost să „introducem” bacterii probiotice străine benefice în organism după ce ale noastre sunt epuizate din cauza administrării de antibiotice sau din diverse alte motive. Părea că noii „locuitori” se vor adapta la intestinele noastre, în cele din urmă vor locui acolo, restabilind astfel echilibrul microbiotei.
Probioticul reprezintă un produs care conține microorganisme probiotice vii. Bacteriile probiotice au impact asupra organismului, în condițiile favorabile ale intestinului producând enzime importante, bioproduse celulare și diverse substanțe biologic active numite metaboliți, necesari atât pentru bunăstarea lor cât și pentru bunăstarea organismului în ansamblu.
Bacteriile probiotice sunt izolate de la oameni, animale, plante, diverse produse alimentare etc., apoi cultivate (înmulțite) în diverse medii nutritive lichide în cantități industriale. Dacă produsele probiotice lichide sunt uscate, se obțin probiotice uscate, care pot fi tabletate, încapsulate etc. Adăugarea de probiotice lichide sau uscate la diferite alte produse are ca rezultat diferite produse probiotice.
Dar 30 de ani mai târziu, medicii și oamenii de știință sunt convinși că probioticele nu se instalează în corpul nostru! S-a dovedit că tulpinile probiotice străine administrate nu sunt echivalente cu microbiota proprie a individului și nu pot exista mult timp în organismul uman. Unul dintre motivele pentru aceasta este lipsa de biocompatibilitate cu bacteriile native, rezidente și cu sistemul imunitar local. Sistemul nostru imunitar, care funcționează pe principiul „propriu sau străin”, respinge microorganismele străine și le elimină în 1-2 zile. Chiar și cele mai eficiente probiotice au un efect destul de limitat și pe termen scurt și nu reușesc să secrete, fermenteze și sintetizeze metaboliții necesari pentru bunăstarea organismului.
În ultimii ani, produsele care conțin probiotice au inundat literalmente piața. Pe măsură ce tot mai mulți oameni caută modalități naturale și fără medicamente pentru a-și menține sănătatea, producătorii au răspuns oferind probiotice în tot ceea ce este posibil și imposibil a le conține: de la produse lactate și batoane de ciocolată până la pudre și tablete. În prezent, există un număr mare de produse cu probiotice, care sunt capabile să-i copleșească chiar și pe cei mai conștiincioși consumatori. În anumite privințe, industria a evoluat atât de repede încât acum nimeni nu poate spune care dintre probioticele sunt oarecum benefice și care sunt doar o risipă de bani.
PREbiotice, 1995
Dacă cei străini nu funcționează, atunci să-i consolidăm pe ai noștri! Așa au apărut prebioticele – „hrană” pentru bacteriile noastre.
Prebioticele sunt componente alimentare – fibre solubile care nu sunt digerate sau absorbite în părțile superioare ale tractului gastrointestinal, ci sunt fermentate de microbiota colonului uman, stimulând creșterea, vitalitatea și activitatea acestuia.
Principalele tipuri de prebiotice sunt: di- și trizaharide; oligo- și polizaharide; alcooli polihidroxilici; aminoacizi și peptide; enzime; acizi grași superiori cu greutate moleculară mică și nesaturați; antioxidanti; extracte vegetale și microbiene etc.;
Prebioticele se găsesc în produse lactate, fulgi de porumb, cereale, pâine, ridiche, rădăcină de cicoare, guillaume, praz, ceapă, usturoi, fasole, mazăre, anghinare, sparanghel, banane, fructe de baobab și multe alte alimente.
La urma urmei, dacă hrănim corect bacteriile benefice, acestea ar trebui să devină mai puternice și să le înlocuiască pe cele dăunătoare.
În cazul unei microbiote intestinale echilibrate, administrarea de prebiotice are sens, dar în condiții disbiotice, administrarea de prebiotice este discutabilă. La disbioza intestinală, pe de o parte, bacteriile probiotice scad, iar pe de altă parte, este prezentă o populație mare de microorganisme patogene. Caracteristicile de bază ale metabolismului majorității bacteriilor, fie că sunt probiotice sau patogene, sunt aproape aceleași. Prin urmare, prebioticele, pe lângă stimularea dezvoltării microbiotei probiotice, sunt și un mediu perfect pentru creșterea microorganismelor patogene. Se dovedește că, alături de bacteriile benefice, prebioticele le hrănesc și pe cele dăunătoare !
Concluzia este că, în cazul afecțiunilor disbiotice intestinale, situația în cel mai bun caz nu se va schimba și în cel mai rău caz – se va agrava. Problema nu a fost rezolvată.
SINbiotice, 2000
Cum am putea face astfel încât probioticele să rămână în corpul nostru cât mai mult timp posibil ? A apărut ideea de a „hrăni pe cele străine”. Adică să combinăm probioticele cu prebioticele! Astfel au apărut sinbioticele.
Sibioticele se referă la alimente sau suplimente alimentare, care combină probioticele și prebioticele sub formă de sinergie, unde rezultatul comun ar trebui să fie mai eficient decât rezultatul individul.
Conceptul simbiotic a fost introdus pentru prima dată ca „amestecuri de probiotice și prebiotice cu efect benefic asupra gazdei, îmbunătățind supraviețuirea bacteriilor probiotice vii implantate în tractul gastrointestinal, prin stimularea selectivă a creșterii și/sau activarea metabolismului uneia sau a unui număr limitat de bacterii probiotice benefice pentru sănătatea, îmbunătățind astfel bunăstarea gazdei ».
Se părea că soluția va pune capăt problemei legate de restabilirea echilibrului microbiotei intestinale. Dar sistemul imunitar le-a recunoscut în continuare pe „oaspeții” și s-a ocupat fără milă de ei, iar în condițiile disbiotice intestinale, prebioticele, au hrănit în continuare agenții patogeni ! În cea ce privește starea, în 2023 analizele asupra acestui concept nu au furnizat probe, care să ateste existența unor beneficii suficiente în urma administrării sinbioticelor.
Așa că și această idee s-a dovedit a fi nesatisfăcătoare.
POSTbiotice, 2010
Oamenii de știință și-au continuat cercetările, care au dus la nașterea unui produs probiotic fundamental nou.
Să ne amintim. De ce administrăm probiotice? Pentru a secreta, fermenta și sintetiza în intestine importante enzime, bioproduse celulare și diverse substanțe biologic active numite metaboliți, necesari atât pentru bunăstarea microbiotei cât și pentru bunăstarea organismului în ansamblu. De ce administrăm prebiotice ? Pentru a fi folosite ca mediu nutritiv de către bacteriile probiotice pentru a secreta, fermenta și sintetiza metaboliții relevanți în intestinele noastre. Iar sinbioticele ? Pentru același scop. Pentru a ajuta microbiota să producă metaboliți. Adică, funcția probioticelor și a prebioticelor este aceeași – de a procura organismului nostru metaboliții necesari.
Prin urmare, soluția este evidentă.
În loc de a oferi organismului nostru probiotice și să sperăm că vor putea produce în intestin destui metaboliți de care avem nevoie și prebiotice, în speranța că vor contribui la producerea acelor metaboliți, îi vom procura acei metaboliți direct. Și în cantitate suficientă. Ingenios si simplu.
Astfel, după 50 de ani, în continuarea conceptului probioticelor, au apărut postbioticele.
Postbioticele reprezintă tocmai acei metaboliți care sunt produși de bacteriile probiotice și care sunt necesari pentru bunăstarea organismului. Doar că sunt produse în afara organismului, într-un mediu care conține toți nutrienții și alte substanțe necesare dezvoltării bacteriilor probiotice și în condiții excelente favorabile create pentru acestea, fără a intra în conflict cu microbiota și sistemul imunitar propriu.
Postbioticele nu conțin microorganisme vii, ci doar metaboliții lor secretați, fermentați și sintetizați și/sau lizatele și elementele lor structurale.
Prin administrarea postbioticelor, organismul primește toți metaboliții pe care, în condiții ideale, propriile bacterii probiotice ar trebui să îi producă.
Prin administrarea postbioticelor se menține echilibrul propriei microbiote intestinale, se suprimă creșterea agenților patogeni, se susține procesul digestiv, se dezactivează toxinele și alergenii, se stimulează sistemul imunitar, iar starea generală a organismului este îmbunătățită.
În cea ce privește starea, în 2023 analizele asupra acestui concept demonstrează existența beneficiilor suficiente în urma administrării postbioticelor.