DECLINUL PROBIOTICELOR ȘI CREȘTEREA POSTBIOTICELOR

Astăzi, oamenii de știință și medicii indică postbioticele ca fiind una dintre cele mai moderne, eficiente și sigure modalități de profilaxie și restabilire a microbiotei intestinale, precum și de corectare a disbiozei intestinale.

Nu mai există nicio îndoială în cercurile științifice că se apropie apusul erei probioticelor, în utilizarea acestora în terapia microbiotei pentru profilaxia microbiotei intestinale și corectarea disbiozei intestinale. Același lucru este valabil și pentru prebioticele, atunci când sunt utilizate pentru corectarea disbiozei intestinale.

Individualitatea microbiomului uman.

Au fost necesari aproape 50 de ani de la „revoluția probioticelor” pentru dezvoltarea unor tehnologii moderne precum secvențierea, pentru a ajuta comunitatea științifică și medicală a ajunge la concluzia că microbiota umană este strict individuală și unică pentru fiecare individ, precum amprentele digitale. Fiecare dintre noi are propria sa compoziție de microorganisme, dezvoltată în timp, care ar putea fi numită „carte de identitate microbiană”.

În copilăria timpurie, până la vârsta de 3 ani, sistemul imunitar uman se formează în tractul intestinal. Acesta se formează împreună cu microorganismele care îl locuiesc. Sistemul imunitar memorizează acele microorganisme care trăiesc în organism după genoamele lor (constituții ereditare individuale unice ale celulelor), ca cum ar fi cu un „cod barat” special. Iar apoi – sfârșit ! Regimul de instruire este finalizat, au fost creați anticorpii corespunzători. De aici înainte, orice tulpină necunoscută cu genom neidentificat, care intră în organism este evaluată automat de sistemul imunitar ca fiind străină și întregul nostru organism, cu toate mecanismele sale începe luptă împotriva ei.

Chiar descoperirea că microbiomul uman este strict individual și unic a fost cea care a inaugurat declinul erei probioticelor.

Probiotice – Dezavantaje.

La administrarea probioticelor, tulpinile de probiotice conținute în ele sunt, sunt de asemenea, „străine” organismului care le primește și acesta începe o luptă împotriva lor cu toate mecanismele sale. Ca urmare, are loc o suprimare normală a dezvoltării lor, eliminarea și eliminarea naturală a acestora din organism în 1-2 zile. În timpul sejurului lor scurt, precum și în condițiile de luptă constantă cu sistemul imunitar local și propriile bacterii, tulpinile probiotice nu pot produce suficiente enzime și multe alte diferite substanțe biologice benefice, necesare pentru bunăstarea microbiotei intestinale și a macroorganismului, în general.

Prebiotice – Dezavantaje.

În cea ce privește prebioticele, lucrurile stau puțin diferit. În cazul unei microbiote normale (neafectate), utilizarea lor în scopuri profilactice are sens, întrucât este asigurat mediul nutritiv necesar pentru dezvoltarea bacteriilor proprii. În cazul microbiotei disbiotice (deteriorate) însă, situația este diferită. Starea disbiotică se exprimă prin reducere accentuată a bacteriilor benefice, în detrimentul creșterii sporite a celor dăunătoare. Deoarece metabolismul bacteriilor este în principiu aproape același, prebioticele sunt un mediu nutritiv pentru dezvoltarea atât a bacteriilor benefice, cât și a celor patogene. Adică se vor dezvolta și unii și alții. Ca să nu mai vorbim că agenții patogeni, de regulă, se dezvoltă mai intensiv. Iar o dată ce agenții patogeni sunt inițial mai mulți și se dezvoltă mai intens, cantitatea lor va crește semnificativ mai repede. Prin urmare, administrarea de prebiotice în cazuri de disbioză ar putea provoca și mai multe complicații.

Eforturile de a găsi un prebiotic selectiv care „hrănește” doar bacteriile benefice s-au dovedit a fi la fel de reușite ca și eforturile de a găsi un antibiotic selectiv care să distrugă doar bacteriile dăunătoare. S-a dovedit că deocamdată asemenea fie nu există, fie nu pot fi găsite.

Sinbioticele – dezavantaje.

Utilizarea sinbioticelor, care sunt o combinație de probiotice și prebiotice, este analogică.

Dezvoltarea ulterioară a ideii probiotice de terapie a microbiotei a fost pusă după 2010, odată cu apariția postbioticelor.

Postbiotice – avantaje.

La impasul astfel creat în utilizarea pro- și prebioticelor pentru corectarea microbiotei intestinale și în căutarea unei soluții la problemă, oamenii de știință au analizat situația la nivel global, punându-și doar următoarea întrebare logică. Care este scopul utilizării pro- și prebioticelor în terapia microbiotei? Și au răspuns în singurul mod posibil. Scopul utilizării probioticelor este ca tulpinile de probiotice conținute de acestea, in timpul dezvoltării lor in tractul intestinal, să producă metaboliți (enzime, bioproduse celulare si diverse substanțe biologic active), necesare corectării microbiotei intestinale. Scopul folosirii prebioticelor este același – de a „hrăni” propriile bacterii benefice, care, crescându-și populația, să producă metaboliți suplimentari, necesari pentru corectarea microbiotei intestinale. Adică, pro- și prebioticele acționează doar indirect, iar metaboliții produși de acestea acționează direct. Prin urmare, nu bacteriile sau componentele alimentare în sine sunt necesare pentru corectarea microbiotei intestinale și bunăstării organismului, ci metaboliții produși de ei.

A apărut astfel ideea de a procura organismului metaboliții produși direct de bacteriile probiotice. Doar cei produși în afara organismului, în condiții ideale de laborator, în medii nutriționale optime și fără a lupta împotriva sistemului imunitar și diverselor alte bacterii.

Astfel au apărut postbioticele.

Postbiotice «naturale» și «sintetice».

Postbioticele „adevărate” ar trebui să conțină numai metaboliți naturali, nepurificați, nefiltrați, produși în mod natural de microorganismele. Din această cauză, ele ar putea fi numite condiționat postbiotice „naturale”. Cu toate acestea, unii producători abuzează și numesc postbiotice produse care conțin analogi sintetici ai metaboliților naturali. De regulă, ei nu ar trebui să fie numite postbiotice, dar deoarece totuși există pe piață, pot fi numite condiționat „postbiotice sintetice”. Deoarece postbioticele sintetice conțin analogi ai unei fracțiuni foarte mici de metaboliți produși în mod natural, utilizarea lor este limitată. Desigur, postbioticele naturale sunt de preferat.

Pe lângă metaboliții microorganismelor obținuți în procesul de cultivare a acestora, postbioticul „natural” ar trebui să conțină și lizatele acestora (celule întregi inactivate, moarte) și elemente structurale (particule celulare și bioproduse celulare).

Sau pe scurt: postbioticele conțin toate substanțele bioactive pe care probioticele ar trebui sa le producă în tractul intestinal daca în acesta ar exista condiții favorabile dezvoltării lor.

Postbioticul nu conține microorganisme vii și nu are nevoie de biocompatibilitate cu sistemul imunitar. Acesta promovează creșterea microorganismelor benefice și suprimă dezvoltarea celor dăunătoare, fiind și o sursă de nutrienți și multe alte substanțe valoroase pentru mucoasa intestinală și epiteliul și organismul în ansamblu.

Produse alimentare postbiotice.

De fapt, științific vorbind, produsele post-biotice nu sunt noi, ele există de secole. Toate alimentele și băuturile fermentate sunt un tip de postbiotice. De exemplu, iaurtul. Conține, pe lângă cele două bacterii lactice benefice, și metaboliții lor produși de acestea în timpul fermentației laptelui. Iar ținând cont de faptul că bacteriile sunt deja ucise în stomac de acidul clorhidric, doar metaboliții și bacteriile lactice inactivate ajung în tractul intestinal. Și toate beneficiile miraculoase ale iaurtului sunt rezultatul consumului metaboliților și lizatelor săi, nu al bacteriilor în sine.

Același lucru este valabil și pentru varza murată, castraveții murați, murăturile etc., produsele fermentate. Cașcavalul și brânza conțin, de asemenea, metaboliți și lizate ale bacteriilor lactice. Pâinea este, de asemenea, un tip de produs postbiotic, deoarece conține metaboliții și lizatele drojdiei și bacteriile drojdiei sau kvasului din care fermentează. S-ar putea spune că atât berea, cât și vinul sunt băuturi postbiotice, deoarece conțin metaboliții și lizatele drojdiilor, responsabile pentru fermentarea acestora.

Mai mult, din punct de vedere contemporan, s-ar putea concluziona că antibioticele naturale sunt și un tip de preparate postbiotice, deoarece reprezintă metaboliți ai ciupercilor sau bacteriilor care le-au produs. De exemplu, penicilina este un metabolit al ciupercii Penicillium chrysogenum, gentamicina este un metabolit al bacteriei Micromonospora purpurea, streptomicina este un metabolit al bacteriei Streptomyces griseus etc., etc.

Adică produsele postbiotice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Iar mai multe generații s-au convins de beneficiile lor. Tocmai din aceste considerente, oamenii de știință și medicii indică cu îndrăzneală postbioticele ca un mijloc sigur și eficient pentru corectarea microbiotei intestinale.

Desigur, postbioticele „naturale” moderne sunt semnificativ mai eficiente decât alimentele și băuturile postbiotice fabricate. În primul rând, pentru producerea lor sunt selectate cele mai importante bacterii benefice. Doi, ele sunt produse în condiții ideale de laborator și de producție și în medii nutritive optime pentru bacteriile în cauză. Și trei, tehnologiile moderne permit producerea metaboliților în concentrații semnificativ mai mari.

Revoluție postbiotică .

În concluzie. Asistăm la o „revoluție postbiotică” în terapia microbiotei. Postbioticele își ocupă încet, dar în mod meritat locul de frunte cuvenit în lupta împotriva disbiozei intestinale Ele posedă toate avantajele pro- și prebioticelor, dar niciunul dintre dezavantajele lor. Postbioticele stimulează creșterea propriilor bacterii benefice și ne activează sistemul imunitar. Ele procură organismului nostru metaboliții vitali de care este lipsit, suprimă dezvoltarea agenților patogeni, păstrează echilibrul în microbiota intestinală, întăresc mucoasa intestinală și epiteliul, previn inflamația intestinală, detoxifică organismul, reduc intoleranța alimentară și manifestările alergice, asigură enzimele necesare digestiei și reglează imunitatea înnăscută și adaptativă.

Postbioticul este un imunomodulator excepțional și un asistent indispensabil în lupta împotriva infecțiilor virale. Efectul utilizării sale în terapia cu antibiotice este incontestabil. Demonstrează rezultate bune in manifestările alergice si dermatologice. Rezolvă multe probleme gastroenterologice și imunologice diferite.

Și în general, aportul profilactic de postbiotice „naturale” va preveni apariția multor probleme de sănătate nedorite. De exemplu, la bebeluși, în special cei născuți prin cezariană și cei aflați în hrănire artificială, va contribui la formarea corectă a microbiotei intestinale și a imunității. La copii – va contribui la menținerea sistemului imunitar și la creșterea corespunzătoare. Pentru adolescenți – va ajuta la întărirea corpului și la stimularea funcțiilor imunomodulatoare. La adulți – va menține toate funcțiile corpului la nivelul corect. Pentru sportivi, va favoriza metabolismul adecvat și absorbția nutrienților, etc.

Sănătatea este cel mai valoros lucru, îngrijirea sănătății fiind de maximă importanță. Iar postbioticele sunt asistenți excepționali în îndeplinirea acestei misiuni.